fludără, s.f. – 1. Canalul prin care curge apa la moară (Odobescu 1973). 2. Stăvilar pe care se dă drumul la apă pentru a opri moara sau pentru a reduce debitul apei. Neatestat în alte regiuni din țară (ALR 1956: 152). – Din germ. Fluder „canal de lemn, jgheab” (Odobescu 1973), cf. fludern „a plutări lemnul” (Țurcanu).