flúdără, s.f. (reg.) 1. Canalul prin care curge apa la moară. 2. Stăvilar pe care se dă drumul la apă pentru a opri moara sau pentru a reduce debitul apei. (Maram.). ■ (top.) La Fludăr, fânațe în Bogdan-Vodă, Bârsana, Dragomirești, Săcel (Vișovan, 2005); La Fludără, loc de deviere a apei, pentru funcționarea morilor din Tăuții-Măgherăuș (Crâncău, 2011). – Din germ. Fluder „canal de lemn, jgheab” (Odobescu, 1973), cf. germ. fludern „a plutări lemnul” (Țurcanu).