fleoarță sf [At: CADE / V: flo~ / Pl: ~țe / E: nct] 1 (Pfm; dep) Femeie depravată Si: buleandră, fleorcoștină, fleorțotină, fleștură, fleandură, șuleandră. 2 (Iuz) Bancnotă de 500 de lei.

fleoárță (eoa o singură silabă) f., pl. e (imit. ca fleașcă, fleorca; rut. flĕrka). Triv. Femeĭe depravată.

floarță sf vz fleoarță

FLEOARCĂ, FLEOARȚĂ, FLOARȚĂ sf. Femeie stricată, desfrînată, desmățată, tîrfă [comp. rut. flërka].

FLEORȚOTINĂ sf. FLEOARȚĂ.

❍FLEȘTURĂ sf. pop. Olten. Mold. = FLEOARȚĂ.

FLOARȚĂ sf. 1 FLEOARȚĂ ¶ 2 ⊕ Bilet de bancă de 500 de lei.

fleoarță, fleoarțe s. f. 1. prostituată 2. gură

floarță, floarțe s. f. (prostituată.

FLEOARȚĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

fleoarță s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.