FLECTIV s. n. (< fr. fléctif): unitate morfemică – indivizibilă sau divizibilă – rezultată din prima analiză în constituenți imediați a unui cuvânt, asemănătoare cu un morfem dependent (poate fi reprezentată printr-unul sau mai multe morfeme dependente) și așezată de obicei după radical (echivalent cu o terminație). Astfel, -ând din trecând (sufix modal gerunzial); -usem din trecusem (-u- sufixul perfectului, -se- sufixul mai mult ca perfectului și m desinența persoanei I singular); des- și -asem din desrădăcinasem (des- prefix, -a- sufixul perfectului, -se- sufixul mai mult ca perfectului și -m desinența persoanei I singular).