2 intrări
8 definiții
Explicative DEX
fleciuit1 sns [At: DA ms / E: fleciui] Terciuire.
fleciuit2, ~ă a [At: MDA / Pl: ~iți, ~e / E: fleciui] Terciuit2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fleciui [At: MERA, L. B. 275 / Pzi: ~esc / E: fleci] (Reg) 1-2 vtr A (se) fleci (1-2). 3 vr (Spc; d. fructe) A se terciui (mai ales când sunt prea coapte).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FLECI (-cesc) FLECIUI (-uesc) vb. tr. și refl. Băn. Trans. A (se) sdrobi, a se strivi în așa fel în cît să se prefacă într’o masă moale și inertă, a (se) fleșcăi.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Sinonime
FLECIUIT adj. v. storcit, strivit, terciuit, zdrobit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fleciuit adj. v. STORCIT. STRIVIT. TERCIUIT. ZDROBIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLECIUI vb. v. storci, strivi, terciui, zdrobi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fleciui vb. v. STORCI. STRIVI. TERCIUI. ZDROBI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: fleciuit
fleciuit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: fleciui
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)