FLEAȘC! interj. Imită sgomotul loviturii date pe obraz (cu palma sau cu ceva moale) sau al piciorului cînd calcă într’un pămînt apătos sau mocirlos: pînă să n’apuce d. Popescu să salute măcar, se pomenește, fleașc! drept în ochi, cu o strachină cu prune sleite CAR. [onom.].