fláncher s. m. (sport) ◊ „Flancherul Rădulescu, cel pe care ziariștii occidentali l-au calificat între primii în lume, autor și al unui eseu important în jocul cu scoțienii, ne-a declarat [...]” Fl. 25 V 84 p. 28 (din engl. flanker)

*flancher m. (rus., d. fr. flanqueur). Soldat detașat dintr’o trupă ca să apere flancurile. – Corect rom. ar fi flancator.