O definiție pentru flămânjume


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLĂMÎNJUME s.f. (Mold.) Foame mare. În toate zilele li se adăogea lipsa și flămîngiunea. URECHE. În foamete și amărîmea flâmîngiunii fiind, el le zicea să mânînce cîni. CANTEMIR, HR.; cf. VARLAAM; N. COSTIN. Etimologie: fiămînd + suf. -june. Cf. f l ă m î n z i e.

Intrare: flămânjume
flămânjume
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.