O definiție pentru flămânjume
Arhaisme și regionalisme
FLĂMÎNJUME s.f. (Mold.) Foame mare. În toate zilele li se adăogea lipsa și flămîngiunea. URECHE. În foamete și amărîmea flâmîngiunii fiind, el le zicea să mânînce cîni. CANTEMIR, HR.; cf. VARLAAM; N. COSTIN. Etimologie: fiămînd + suf. -june. Cf. f l ă m î n z i e.
Intrare: flămânjume
flămânjume
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.