O definiție pentru flămânjume
Regionalisme / arhaisme
FLĂMÎNJUME s.f. (Mold.) Foame mare. În toate zilele li se adăogea lipsa și flămîngiunea. URECHE. În foamete și amărîmea flâmîngiunii fiind, el le zicea să mânînce cîni. CANTEMIR, HR.; cf. VARLAAM; N. COSTIN. Etimologie: fiămînd + suf. -june. Cf. f l ă m î n z i e.
Intrare: flămânjume
flămânjume
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.