FIZICALÍSM (< germ.) s. n. (FILOZ.) Orientare în neopozitivism, promovată, în deceniul 4 al sec. 20, de O. Neurath, F. Carnap ș.a., care preconizează unificarea științelor pe baza unui limbaj universal, de preferință cel al fizicii. Sub raportul fundamentelor teoretice, f. se înscrie printre manifestările nominalismului contemporan.