FIXA, fixez, vb. I. Tranz. 1. A prinde, a înțepeni, a întări ceva într-un loc din care să nu se poată clinti. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili o dată, o oră, un preț etc.; a determina, a hotărî. ♦ Refl. A se hotărî într-o anumită privință. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A dizolvă sărurile de argint, nedescompuse sub influența luminii, din stratul sensibil al materialului fotografic. 5. A face ca un colorant să pătrundă în fibra textilă, astfel incît fibra să nu se decoloreze. ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Fr. fixer.