fiu, fii s. m. Persoană de sex bărbătesc, considerată în raport cu părinții săi; copil, băiat, fecior. ◊ Fiul lui David = titlu mesianic dat lui Iisus, David fiind unul dintre strămoșii săi. ◊ Fiul lui Dumnezeu = nume dat lui Iisus de Dumnezeu însuși prin prorocul David. ◊ Fiul omului = una dintre denumirile atribuite lui Hristos de către profeți, ca organe ale descoperii lui Dumnezeu, precum și lui Iisus de către profetul David. ◊ Fiul pierzării = nume dat în Biblie lui Iuda Iscariotul, care a vândut pe Iisus, și lui Antihrist, care s-a dat pe sine drept Dumnezeu. ♦ (La voc.) Termen de afecțiune cu care cineva mai în vârstă se adresează unei persoane de sex bărbătesc mai tinere. – Din lat. filius.