Definiția cu ID-ul 497802:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fitíl (fitíluri), s. n.1. Fir de bumbac, sfoară etc. care se introduce în mijlocul lumînărilor pentru a fi aprinse. – 2. Detonator. – 3. Intrigă, mașinație, uneltire. – Mr. fitil’. Tc. fitil (Șeineanu, II, 173; Meyer 100; Lokotsch 600; Ronzevalle 123), cf. ngr. φυτίλι, alb., bg. fitil, sb. fitilj. Sensul de „intrigă” există și în tc. și în ngr., cf. Graur, BL, IV, 79.