FITIL, fitiluri, s. n. 1. Fir de bumbac răsucit sau țesut, în formă de sfoară, șiret, panglică sau tub, care se introduce, spre a fi aprins, în mijlocul lumînărilor sau într-un lichid inflamabil din aparatele de luminat. ♦ (Azi rar) Fir de bumbac răsucit sau țesut care servește, împreună cu cremenea, la aprins. 2. Șnur muiat într-o substanță inflamabilă, servind altădată la transmiterea focului pentru aprinderea încărcăturilor la armele de foc, iar azi pentru aprinderea explozibilelor în mine, în cariere etc. ; tub făcut din metal sau dintr-un material textil și umplut cu material inflamabil, servind în același scop. ♦ Expr. A băga (sau a vírî) un fitil (sau fitiluri) = a face intrigi, a provoca discordie. A pune (sau a da) cuiva fitil = a ațîța, a întărîta pe cineva. – Tc. fitil.