FITIL (pl. -iluri) sn. 1 Bumbac răsucit sau țesut în formă de șnur care se pune într’un lichid inflamabil sau care, la fabricarea lumînărilor, se acopere cu un strat de său sau de ceară, spre a putea arde (🖼 2115) ¶ 2 Funie de cîlți muiați într’o materie inflamabilă, spre a da foc minelor, tunurilor sau puștilor primitive: un ianicer avînd ~ul aprins la pușca sa BĂLC.; Fig.: a da ~ cuiva, a-l ațîța, a-l întărîta, a-i da pricină de ceartă [tc.].