4 definiții pentru firui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

firui [At: POR, ap. GCR. II, 328 / Pzi: ~esc / E: fir] 1 vt (Ptc) A toarce. 2 vi (D. fibre textile) A deveni fir (1). 3 vt A coase (o broderie) cu fir (18).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

firui, firuiesc, vb. IV (înv.) 1. a toarce. 2. a coase, a broda.

firui, firuiesc, vb. tranz. – A face fir, a toarce: „Numai fata gazda-i / Pă firu ce firuiază / Cu ochiții lăcrimează” (Antologie, 1980: 66). – Din fir (< lat. filum) + suf. -ui (MDA).

firui, vb. tranz. – A face fir: „Numai fata gazda-i / Pă firu ce firuiază / Cu ochiții lăcrimează” (Antologie 1980: 66). – Din fir (< lat. filum) + -ui.

Intrare: firui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • firui
  • firuire
  • firuit
  • firuitu‑
  • firuind
  • firuindu‑
singular plural
  • firuiește
  • firuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • firuiesc
(să)
  • firuiesc
  • firuiam
  • firuii
  • firuisem
a II-a (tu)
  • firuiești
(să)
  • firuiești
  • firuiai
  • firuiși
  • firuiseși
a III-a (el, ea)
  • firuiește
(să)
  • firuiască
  • firuia
  • firui
  • firuise
plural I (noi)
  • firuim
(să)
  • firuim
  • firuiam
  • firuirăm
  • firuiserăm
  • firuisem
a II-a (voi)
  • firuiți
(să)
  • firuiți
  • firuiați
  • firuirăți
  • firuiserăți
  • firuiseți
a III-a (ei, ele)
  • firuiesc
(să)
  • firuiască
  • firuiau
  • firui
  • firuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)