fireșie sf [At: CANTEMIR, IST. 48 / V: hi~, hiriș~ / Pl: ~ii / E: fireș + -ie] 1 Stare naturală. 2 Particularitate inerentă. 3 Calitate intrinsecă.

fireșíe f. (d. fireș). Vechĭ. Calitatea de a fi fireș. – Și hi-.

fireșie s.f. (înv.) fire, stare, proprietate, însușire, natură, particularitate firească.