FINAL², -Ă, finali, -e, adj. 1. Care arată sfîrșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfîrșit. 2. (În expr.) Propoziție finală = propoziție subordonată circumstanțială care exprimă scopul în vederea căruia se îndepinește acțiunea din regență. Conjuncție finală = conjuncție care introduce o propoziție finală. – Fr. final (lat. lit. finalis).