Filoteia (Filofteia) Din ce în ce mai puțin folosit astăzi, Filoteía reproduce numele pers. gr. Philothéa, corespondentul masc. Philótheos; neatestat în epoca clasică, numele este un compus din phil(o)- „iubitor” (→ Filip) și theós „dumnezeu”, încadrîndu-se astfel în bogata și larg răspîndita familie a teoforicelor. Prin onomasticonul creștin și calendar, numele grecesc se răspîndește în Europa (în apus, unde este puțin frecvent astăzi, prin intermediar latin). Aparițiile rare și tîrzii în documentele noastre, prezența lui mai ales în mediile ecleziastice, sînt indicii ale nepopularității numelui la români. Dacă formele Filótei și Filoteia nu ridică probleme de natură fonetică, formele Filoftei și Filofteia sînt mai dificil de explicat. În mod curent acestea sînt puse pe seama influenței slave, dar nici în limbile slave de răsărit, nici în cele de sud nu este cunoscut tratamentul -ft- pentru gr. -th- (în bulgară și sîrbo-croată sunetul grecesc este redat prin -t-, iar în ucraineană și rusă prin -f-); modificarea ar putea fi explicată pe teren românesc, prin analogie cu nume unde -ft- este etimologic → Eftimie, Maftei, Matei). Numele de familie Filoti sau Hiloti, de influență neogrecească, are același etimon, Teia, Tia și Fia sînt hipocoristice ale prenumelui feminin. ☐ Fr. Philothée, it. Filoteo, Filotea, magh. Filotea, bg. Filotei, Filoteia, rus. Filofei, Filofeia etc.