Filipii (de toamnă) – (14 noiembrie) Stratul precreștin al sărbătorii se referă la diverse practici săvârșite pentru a evita ferocitatea fiarelor pădurii, în special a lupilor care, începând cu această dată se adună în haite (pentru următoarele trei luni, după care lupoaicele vor da naștere puilor). Ziua este închinată păstorilor-lupi, divinități cu înfățișări umane, care aveau putere deplină asupra haitelor de lupi: „Filipii îs stăpâni peste fiare și păstă lupi, urși” (Bilțiu, 2010: 45-46; Borșa, Săliștea de Sus). „Sfinții au putere păstă gurile lupilor și să țân păntru oi” (idem; Ungureni). Interdicții: „Nu să lucră cu indreaua, nu să toarce, nu să țese, nu să zolesc rufe” (idem; Săliște). „Să leagă forfecile, cuțâtele, securile, să leje gura fiarelor, să nu facă pagubă în marhă, mai ales în oi” (idem; Dragomirești). Apelativul „filipi” dat acestor divinități își are explicația în stratul creștin al sărbătorii: ziua în care este prăznuit Sf. Filip, unul din cei 12 apostoli ai lui Iisus. ♦ (onom.) Filip (preponderent în zona Copalnic), apoi Filipan, Filipaș, Filipașcu, Filipciuc, Filipescu, Filipoi, Filipovici, nume de familie frecvente în Maramureș (3.509 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din n.pr. Filip (< gr. filippos „iubitor de cai”).