FILIPICĂ (< gr. philippikos, de la Filip, regele Macedoniei) Discurs caracteristic prin vehemența și tendința sa acuzatoare. Termen derivat din discursurile lui Demostene împotriva regelui Filip al Macedoniei, discursuri remarcabile prin elocința sobră și viguroasă. Tot caracter de filipice au și discursurile lui Cicero împotriva lui Antonius, discursuri de mare virulență acuzatoare, fapt care – consemnează anecdotica istorică – a făcut-o pe Fulvia, soția lui Antonius – ca, atunci cînd Cicero a fost asasinat, să străpungă cu acul limba aceluia ce rostise violentele diatribe împotriva soțului ei. În retorica română, filipice pot fi considerate discursurile parlamentare ale lui N. Iorga.