Filimon Nume larg răspîndit și frecvent în onomastica vechilor greci (una dintre cele mai vechi atestări apare în opera istoricului Tucidide), purtat și de un cunoscut personaj mitologic, gr. Philémon, Philémonos se încadrează în bogata serie antroponimică în care se recunoaște elementul phil- „drag, iubit”, întîlnit în nume pers. compuse (→ Filaret, Filip, Filomela, Filoteia etc.). Cunoscut și din N.T. („Epistola lui Pavel către Filimon”), purtat de un apostol și un martir al cărui cult este celebrat mai ales în răsăritul Europei, Filimón se răspîndește la numeroase popoare, prin intermediul calendarului. Prin filieră slavă numele este preluat și de români, aparițiile documentare urcînd pînă în sec. 16. Actualul nume de familie Monea poate fi la origine un hipoc. de la Filimon, dar și de la Pantelimon; din aceeași familie face parte și Filon (în rusă, de ex., acesta este curent folosit în popor pentru Filimon). ☐ It. Filemone, magh. Filemon, bg., rus. Filimon etc. ☐ În Metamorfoze, Ovidiu povestește legenda bătrînului Philemon din Frigia și a soției sale Baucis, care i-au găzduit în umila lor colibă pe Iupiter și Mercur; drept recompensă, zeii au transformat coliba în palat, i-au făcut pe cei doi bătrîni slujitori ai lor și le-au îndeplinit dorința de a muri amîndoi în aceeași zi: Philemon a fost prefăcut în stejar, iar Baucis, în tei. Frumoasa legendă l-a ispirat pe compozitorul Ch. Gounod (opera Filemon și Baucis).