fiind-că conj. (fiind, d. sînt și că). Din cauză că: mă duc fiind-că am treabă; fiind-că am treabă, mă duc. – Ferește-te de a zice: dar, cum (fr. comme) nu era acasă, am plecat. Zi: dar, fiind-că nu era acasă, am plecat. – Și cinderă că (Trans.) și cindură că (Mold.), derivat din fiind-că și pintru-că. Pop. fincă.

CINDURĂ-CĂ, CINDRU-CĂ, CINDÎRLEA-CĂ conj. Mold. F ~ FIIND-CĂ: cindură-că pomenii de diochi, trebue să vă spun... că mă pricep și la discîntece (ALECS.); cindîrlea-că era cuminte și harnic la toate (ȘEZ.).