fierbere sf [At: MINEIUL (1776), 183 2/2 / Pl: ~ri / E: fierbe] 1 Transformare a unui corp din stare lichidă în stare gazoasă, în toată masa lichidului. 2 Supunere a unui obiect la acțiunea unui lichid care fierbe (1). 3 (Reg) Fumegare a gunoiului. 4 (Spc) Dezinfectare a rufelor prin fierbere (2). 5 (Îvp) Gătire a alimentelor prin fierbere (2). 6 Fermentație. 7 (Spc) Alipire prin lovituri de ciocan a două bucăți de fier înroșite în foc. 8 (Fig) Necăjire a cuiva. 9 (Fig) Chinuire a cuiva. 10 (Fig) Stare de agitație. 11 (Fig) Stare de neliniște puternică, de așteptare încordată.