FIERBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. (Despre lichide) A trece în stare de vapori prin clocotire în toată masa, sub acțiunea căldurii. ♦ Tranz. Am fiert laptele. ♦ (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Samovarul fierbe. ♦ Expr. Nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala = nu te amesteca în lucruri care nu te privesc. ♦ Fig. (Despre apa unui rîu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid supus acțiunii fierberii pentru a deveni bun de mîncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de un sentiment puternic, de o mare frămîntare; a fi agitat. ♦ (Despre sîngele oamenilor) A clocoti, a se înfierbînta din cauza unui sentiment puternic, a unei pasiuni etc. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril o acțiune. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsună, a clocoti de zgomot. 5. Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). 6. Tranz. Fig. A executa cu foc, din toată inima un dans, un joc un cîntec etc. [Perf. s. fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.