fidelitate sf [At: ODOBESCU, S. II, 361 / Pl: ~tăți / E: fr fidélité, lat fidelitas, -atis] 1 Statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudine etc. Si: credință, devotament. 2 Loialitate conjugală. 3 Precizie, exactitate în prezentarea sau în reproducerea realității, a unui text, a unui model etc. 4 (Teh; îs) Înaltă ~ Calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnale sonore (înregistrate) Si: hi-fi.