fiabilitate s. f. (tehn.) Capacitatea unui aparat, a unui sistem de a funcționa fără incidente un timp dat ◊ „Când Armstrong a coborât pe Lună, pipăind, cu prudență, praful din ograda necunoscută, inima lui bătea cu 156 pulsații pe minut. Era mult, dar fenomenul acesta de tahicardie nu se datora fricii, nici cel puțin îngrijorării, deoarece sentimentul dominant, în toată această călătorie fascinantă, a fost fiabilitatea.” Cont. 26 VII 69 p. 10. ◊ „În opinia cercetătorilor de la «Duke University Medical Center» din Durham (Carolina de Nord), unde a fost verificată fiabilitatea aparatului, invenția permite repararea promptă a unui electrod defect.” Sc. 18 IV 78 p. 6; v. și 16 XII 70 p. 6, R.l. 10 III 79 p. 6; v. și fonocardiograf (cf. fr. fiabilité; DMN 1950; LRC II p. 105, L. Seche în LR 2/75 p. 177, A. Beyrer în SCL 5/76 p. 537, Fl. Șuteu în LR 5/80 p. 557558, G. Rusu în LR 5/81 p. 567569; DT; DN3, DEX-S)