Definiția cu ID-ul 711806:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
festung, -uri, s.n. – (mil.) 1. Cetate întărită, cazemată. 2. Temniță, închisoare: „Cum l-o prins, în lanț l-o pus / Și la festunguri l-o dus” (Țiplea 1906: 420). – Din germ. Festung „fortăreață, cetate”.