fesenist, -ă s. m. f., adj. (pol.; deseori depreciativ) Membru sau adept al FSN ◊ „V-au dat feseniștii puțină mâncare, puțină lumină, salam fără soia [...]” Ad. 6 V 90 p. 2. ◊ „Proclamația veleitarilor din stradă: «Cine este F.S. N.-ist este prost ori securist».” Libertatea 8 V 90 p. 1. ◊ „Am întâlnit utilizându-se vocabula în discuție chiar cu rol de injurie: fesenistule!” Urițescu CV 59. ◊ „Numele [lui Corneliu Coposu] începuse să fie mânjit de ordurile feseniste.” ◊ Rev. 22 46/95 p. 8; v. și neocomunism, penețecedist (din fesene + -ist; Urițescu CV 59-60)