fesenire s. f. (pol.; peiorativ) Aplicare în viața socială a principiilor F.S. N. ◊ „De aceea, ei «stau agățați» de fabrici, unde vor accepta orice salariu și orice diversiune sindicală, iar munca le va fi – cuvântul circulă deja – o fesenire continuă.” Cotid. 26 VI 91 p. 1 (din fesene; Urițescu CV 62)