Fesenilă s. m. (pol.; peior.) Fesenist ◊ „Cei din opoziție au dominat net întrecerea. S-a dovedit nu numai prin eficacitatea «arsenalului» de lozinci rodate pe la atâtea mitinguri și marșuri, ci și prin furia celor de-alde Pecerilă și Fesenilă care, tumefiați la față de furie, scuipau și huiduiau, fiecare după caracterul său.” Contrast VI 91 p. 4 (din Fesene + -ilă, după tipul Setilă; Urițescu CV 61)