feriguță sf [At: PANȚU, PL. / V: ~reg~, ~recuță / Pl: ~țe / E: ferigă + -uță] 1 (Șîc ~-dulce) Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu frunze lanceolate, penatipartite, cu lobii oblong-lanceolați obtuzi, care crește pe stâncile umede din pădurile montane Si: ferigă (3), ferigea (3), iarbă-dulce (Polypodium vulgare). 2 (Bot; Buc) Ruginiță (Asplenium ruta-muraria). 3 (Bot; reg; îf ferecuță) Vetrice (Chrysanthemum vulgare).