ferícă, ferici, s.f. (dial.) Ferigă: „Ziceau bătrânii că dacă vrei să vezi pe zâne, atunci trebuie să dormi între ferici (…). Și fix la doișpe noaptea, când înfloresc fericile, vine zâna” (Bilțiu, 1999: 178). ■ (top.) Ferice, fânațe în Libotin; Fericea, sat în jud. Maram. – Var. a lui feregă (< ferigă „plantă erbacee”, moștenit din lat. filix, -icis).