ferestar, ferestari, s.m. – Geamgiu; care pune geamuri la ferestre (Papahagi, 1925): „Și dințî la dințălari / Și ochi la ferestari” (Papahagi, 1925: 223; Glod); „Am chemat ferestaru’ să-mi puie doi pui de oiagă în fereastră” (Crâncău, 2013). – Din fereastă (< lat. fenestra) + suf. -ar.