FERDELĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Măsură de capacitate. C: Măsură direaptă font dirept, feardelă, cupă, cot dirept să ții totdeauna. CS, 34^r. Me treta. Spenye, ferdel. Véka. LEX. MARS., 228. Ierusalimenii dăruiră pre Alexandru cu 2 ferdele de migdale. A SEC. XVIII², 48^v. // B: Se scump grîul. . . cît se vindea chila (marg. feardela) 12 galbeni de aur.PAT. 1676, 17^v. Variante: feardelă (CS, 34^r; PAT. 1676, 17^v, ferdel (LEX. MARS. 228). Etimologie: săs. fyrdel (= germ. Viertel).