fenomenologie sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: fr phénoménologie] 1 Curent filozofic întemeiat de Edmund Husserl, ce își propune să studieze fenomenele conștiinței prin prisma orientării și a conținutului lor, făcând abstracție de omul real, de activitatea lui psihică și de mediul social. 2 (La Hegel; șîs ~a spiritului) Teorie filozofică în care se afirmă primatul conștiinței asupra existenței și se încearcă descrierea rațională a procesului dezvoltării conștiinței, privit ca o formă a autodezvoltării spiritului absolut. 3 Studiul descriptiv al unui ansamblu de fenomene, așa cum se manifestă ele în spațiu și timp.