6 definiții pentru felezeu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

felezeu sn [At: I. IONESCU, C. 187/5 / V: ~zău / Pl: ~ee / E: mg felezõ (fõlõzõ) „care mătură”] (Reg) Măturică răsfirată, cu coadă lungă, cu care se mătură gunoaiele după vânturatul grânelor Si: felezitoare, felezoaie, felezuitoare.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FELEZÉU s. v. măturoi, târn.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

felezéu (-ée), s. n. – Mătură pentru a curăța pleava. Mag. felező „mătură” (Tiktin; DAR). – Der. felez(u)itoare, s. f. (mătură); felezui, vb. (a mătura, a curăți pleava; refl., a se fuduli), din mag. felezni (Gáldi, Dict., 89).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

felezéu, felezee, s.n. – (reg.) Mătură cu care se strânge pleava de la vânturatul grâului. ♦ (onom.) Felezeu, nume de familie în Maramureș. – Din magh. fõlõzõ „care mătură” (MDA), magh. felezõ „mătură” (Tiktin, DA, cf. DER).

felezéu, felezee, s.n. – 1. Mătură cu care se strânge pleava de la vânturatul grâului. 2. Felezeu, nume de familie. – Din magh. fõlõzõ „care mătură” (MDA).

Intrare: felezeu
substantiv neutru (N43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • felezeu
  • felezeul
  • felezeu‑
plural
  • felezee
  • felezeele
genitiv-dativ singular
  • felezeu
  • felezeului
plural
  • felezee
  • felezeelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)