6 definiții pentru felelui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

felelui vi [At: COD. VOR. 59/12 / V: ~lăl~ / Pzi: ~esc / E: mg felelni] (Reg; mgm) 1 A răspunde. 2 A-și asuma răspunderea.

FELELUI vb. (Cris., Trans. SE) A răspunde. Și felelui lui fiidalmu popilor. MISC. SEC. XVII, 18v;.cf. MISC. SEC. XVII, 14r, 14v, 18r; TI (gl.). Variante:- fele(a)liui (MISC. SEC. XVII, 14v, 18r). Etimologie: magh. felelni.

feleluĭésc v. tr. (ung. felelni). Vechĭ. Răspund, replic, ripostez.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

feleluí (felăluí), feleluiésc (felăluiésc), vb. IV (reg.) 1. a răspunde (cuiva). 2. a răspunde (de ceva).

feleluí, feleluiesc, (feleli), vb. intranz. – (reg.) A răspunde (cuiva), a comenta: „Cine ști’ poate citi, / La dor a felelui” (Calendar, 1980: 62). – Din magh. felelni „a răspunde” (Scriban, MDA).

feleluí, feleluiesc, (feleli), vb. intranz. – A răspunde (cuiva), a comenta: „Cine ști’, poate citi, / La dor a felelui” (Calendar 1980: 62). – Din magh. felelni (MDA).

Intrare: felelui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • felelui
  • feleluire
  • feleluit
  • feleluitu‑
  • feleluind
  • feleluindu‑
singular plural
  • feleluiește
  • feleluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • feleluiesc
(să)
  • feleluiesc
  • feleluiam
  • feleluii
  • feleluisem
a II-a (tu)
  • feleluiești
(să)
  • feleluiești
  • feleluiai
  • feleluiși
  • feleluiseși
a III-a (el, ea)
  • feleluiește
(să)
  • feleluiască
  • feleluia
  • felelui
  • feleluise
plural I (noi)
  • feleluim
(să)
  • feleluim
  • feleluiam
  • feleluirăm
  • feleluiserăm
  • feleluisem
a II-a (voi)
  • feleluiți
(să)
  • feleluiți
  • feleluiați
  • feleluirăți
  • feleluiserăți
  • feleluiseți
a III-a (ei, ele)
  • feleluiesc
(să)
  • feleluiască
  • feleluiau
  • felelui
  • feleluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)