FEDAIN (< arabă „om care se sacrifică în numele unei idei”). s. m. 1. (În Ev. med., sec. 11-13, în Persia, Siria, Liban) Membru al unei organizații religioase secrete a ismailiților-asasini. 2. (În epoca modernă, în Imp. Otoman și în Persia) Membru al grupărilor politico-religioase de opoziție. 3. Luptător al gherilelor palestiniene.