2 definiții pentru fecundator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FECUNDATÓR, -OÁRE adj. capabil de a fecunda. (< fr. fécondateur)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fecundatór adj. m., pl. fecundatóri; f. sg. și pl. fecundatoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: fecundator
fecundator adjectiv
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)