2 definiții pentru fecundator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FECUNDATOR, -OARE adj. capabil de a fecunda. (< fr. fécondateur)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fecundator adj. m., pl. fecundatori; f. sg. și pl. fecundatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: fecundator
fecundator adjectiv
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
fecundator, fecundatoareadjectiv
- 1. Capabil de a fecunda. MDN '00
etimologie:
- fécondateur MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.