4 definiții pentru feșnicar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FEȘNICÁR, feșnicare, s. n. (Rar) Sfeșnic. În feșnicarele mari de-a dreapta și de-a stînga, flăcările albe se plecau după curent. ANGHEL, PR. 65.

FEȘNICÁR, feșnicare, s. n. (Rar) Sfeșnic. – Din (s)feșnic + suf. -ar.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FEȘNICÁR s. v. sfeșnic.

Intrare: feșnicar
feșnicar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feșnicar
  • feșnicarul
  • feșnicaru‑
plural
  • feșnicare
  • feșnicarele
genitiv-dativ singular
  • feșnicar
  • feșnicarului
plural
  • feșnicare
  • feșnicarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

feșnicar

  • exemple
    • În feșnicarele mari de-a dreapta și de-a stînga, flăcările albe se plecau după curent. ANGHEL, PR. 65.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • (s)feșnic + sufix -ar.
    surse: DLRM