2 intrări

2 definiții

FAVORÁ, favorez, vb. I. Tranz. (Învechit) A favoriza. Prea rareori norocul ridică pre un om Pe aripile sale suindu-l la grad nalt; Și dacă favorează mai mult pe oarecare, Nu stâ-ndelung statornic. NEGRUZZI, S. II 252.

FAVORÁ, favorez, vb. I. Tranz. (Înv.) A favoriza. – Din favoare.

Intrare: favora
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) favora favorare favorat favorând singular plural
favorea favorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) favorez (să) favorez favoram favorai favorasem
a II-a (tu) favorezi (să) favorezi favorai favorași favoraseși
a III-a (el, ea) favorea (să) favoreze favora favoră favorase
plural I (noi) favorăm (să) favorăm favoram favorarăm favoraserăm, favorasem*
a II-a (voi) favorați (să) favorați favorați favorarăți favoraserăți, favoraseți*
a III-a (ei, ele) favorea (să) favoreze favorau favora favoraseră
Intrare: favorat
favorat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular favorat favoratul favora favorata
plural favorați favorații favorate favoratele
genitiv-dativ singular favorat favoratului favorate favoratei
plural favorați favoraților favorate favoratelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)