FAÚSTIC, -Ă (< germ.) adj. (Livr.) În genul lui Faust, propriu lui Faust. Potrivit unor filozofi ai culturii, este o trăsătură definitorie a spiritului european occidental începând din Evul Mediu, constând în aspirația spre infinit și spre depășirea limitelor umane, printr-o atitudine activă și prin intervenția creatoare asupra naturii. Termenul a fost creat de O. Spengler în 1917, deși conținutul lui se regăsește și la Shopenhauer, Wagner, Nietzsche ș.a.