CIOARĂ (pl. -re, ciori) sf. 1 🐦 Pasăre neagră, cu reflexe vinete, mai mică decît corbul (= 50-53 cent. lungime), cu ciocul mai scurt decît capul, care se hrănește cu insecte și cu păsări; numită și „cioară-vînătă”,„cioară-bălțată”, „cioară-de-pădure”, „cioroaie” sau „cioroaică” (Corvus cornix; Corvus corone) (🖼 1175) ¶ 2 🐦 Varietate de cioară cu ciocul golaș înconjurat de un cerc cenușiu; numită și „cioară-neagră” sau „cioară-de-cîmp” (Corvus frugilegus) (🖼 1176); (P): Cît cioara’n par, foarte puțin timp, numai o clipă; a sta înfipt, a ședea ca cioara’n par, a se fuduli, a se rățoi: sar fi fudulit în ștreang ca cioara’n par (ALECS.); m’or rîde și ciorile de pe gard, toată lumea și-ar bate joc de mine; în blesteme: mînca-i-ar cioarele! adică: să-i rămîie trupul neîngropat și să devie prada cioarelor ¶ 3 🐦 ~-GULERAT = CIOACA¹ 1 ¶ 4 🐦 ~-PUCIOASĂ = DUMBRĂVEANCĂ ¶ 5 Marțea ciorilor 👉 MARȚI¹ ¶ 6 iron. Poreclă dată Țiganului sau Țigăncii: da cască-ți pliscul mai tare, ~, și cîrîie mai disghețat (ALECS.) ¶ 7 În diverse locuțiuni, aproape cu același înțeles ca „dracu”: lucrul ciorilor! știe-l cioarele, lasă-l la cioarele, etc. ¶ 8 🌿 CEAPA-CIORII 👉 CEAPĂ; – FASOLEA-CIORII 👉 FASOLE [comp. alb. sorre; friul čore].

FASOLE, ‼ Mold. Bucov. FASOLĂ (pl. -le) sf. 🌿 1 Plantă leguminoasă, originară din America, ale cărei păstăi, verzi sau galbene (FASOLE-ȚUCĂRĂ), sau boabe (albe, roșiatice, pestrițe, etc.) sînt foarte întrebuințate în alimentațiune (🖼 2048) (Phaseolus vulgaris); unele specii sînt agățătoare și se încolăcesc în jurul porumbilor, printre cari sînt semănate sau al aracilor ori parilor puși anume (~ -DE-ARACI, ~ -DE-PAR), altele, au tulpina scurtă și se susțin singure (~ -OLOAGĂ, ~ -PITICĂ) (Phaseolus nanus); cele mai răspîndite și căutate varietăți în țară sînt: ~A-OUȘOARĂ, cultivată mai mult în Moldova, ~A-OBĂDATĂ, răspîndită în Muntenia și ~A-LĂTĂREAȚĂ în formă de rinichi, ~A-ȚUCĂRĂ, cu păstaia lungă și galbenă; o altă varietate, numită ~-MARE, originară din America de Sud, face flori mari, de un roșu aprins sau albe. și se cultivă adesea ca plantă ornamentală (Phaseolus multiflorus) ¶ 2 FASOLEA-CIOAREI-REMF ¶ 3 FASOLE-JAPONEZĂ-SOIE ¶ 4 Păstaia plantei pînă nu se desvoltă într’însa boabele; numită și ~ verde ¶ 5 Bobul din păstăi, ajuns la maturitate ¶ 6 pop. Dinte: Strînge-ți lipitorile, Că se văd fasolele ALECS., strînge-ți fasolele VOR., închide-ți gura să nu se vază dinții ¶ 7 familiar A da ca la ~, a lovi cu putere, fără milă [ngr.].

CIOARĂ, ciori, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de păsări negre sau cenușii, din familia corbului, dar mai mici decît acesta (Corvus). ♦ Expr. Cît (sau ca) cioara-n par = foarte puțin, pe apucate. Cum (sau ce) ciorile ? = cum (sau ce) naiba ? cum (sau ce) dracul? 2. (În expr.) De-a cioara = numele unui joc de copii. – Comp. alb. sorrë.

FASOLEA-CIOAREI s. v. curcubețea, curcubețică, remf.

fasolea-cioarei s. v. CURCUBEȚEA. CURCUBEȚICĂ. REMF.