FARMEC, farmece, s. n. 1. (În basme și în superstiții) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor; mijloace magice întrebuințate pentru aceasta; vrajă, vrăjitorie. ◊ Expr. Ca prin farmec = într-un mod miraculos, pe neașteptate, dintr-o dată. 2. Ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care produce admirație, atracție. Fata avea un farmec în fiecare mișcare (SADOVEANU). ♦ Desfătare, plăcere, încîntare. Farmecul tainic al singurătății (ODOBESCU). – Lat. pharmacum.