farmacogenétic, -ă s.f., adj. 1 s.f. Ramură a farmacologiei și a geneticii care se ocupă cu studiul variantelor biochimice, al sensibilității ereditare caracteristice speciei, capabile să modifice răspunsul la medicamente. 2 adj. Care ține de farmacogeneză, care se referă la farmacogeneză. • pl. -ci, -ce. / farmaco- + genetic; cf. fr. pharmacogénétique, engl. pharmacogenetic <cf. gr. φαρμακεία <φάρμακον „leac, remediu”, γενητικός „propriu unei generații”.