FARIJ s. m. (ȚR) Cal frumos, de lux. B: Și scoaseră un farej alb cu șauo de mult preț. A 1717, 38^r. Edropul este în mare(a) cași farijul [scris greșit: fareolul], și este foarte frumos. FIZIOLOG (1777); cf. A 1734, 22^r. // A: Și scoaseră un faraj cu șeua de mult preți. A 1717, 14^v. Variante: faraj (A 1717, 14^v), farej (A 1717, 38^r). Etimologie: sl. farižĭ. Cf. a t, p a r i p.