farcitare s.f. (lingv.) Utilizare intenționată a unor sintagme, expresii etc. sau sinonime, cuprinzînd elemente din mai multe limbi, pentru a facilita înțelegerea într-o comunitate eterogenă din punct de vedere lingvistic; farcitură. • pl. -ări. / cf. fr. farcir „a supraîncărca”.