3 definiții pentru fanum

fanum sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: lat fanum] (În Roma antică) 1-2 Teren sau edificiu consacrat cultului unui zeu.

FÁNUM s.n. Teren sau edificiu consacrat cultului unui zeu la romani. [< lat. fanum].

FÁNUM s. n. (la romani) teren, edificiu consacrat cultului unui zeu. (< lat. fanum)

Intrare: fanum
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fanum
  • fanumul
  • fanumu‑
plural
  • fanumuri
  • fanumurile
genitiv-dativ singular
  • fanum
  • fanumului
plural
  • fanumuri
  • fanumurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)