fandare sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 32 / Pl: ~dări / E: fanda] Executare a unui pas mare, înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate.