FANARIOT¹, fanarioți, s. m. Dregător cu funcție de răspundere și cu influență în imperiul otoman în secolele trecute, provenind din populația greacă care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; nume dat domnitorilor din țările românești recrutați dintre acești dregători în secolul al XVII-lea și la începutul celui de al XIX-lea. [Pr.: -ri-ot] – Ngr. fanariotis.